După ce am aflat principalele evenimente ale Pământului de până la Potop, e timpul să încercăm și stabilirea perioadelor în care au avut loc. Pentru acest lucru, vitale sunt informațiile din lista regilor sumerieni. Dacă Potopul a avut loc în jurul anului 30.000 î.e.n., perioada domniilor celor zece regi, conform scrierilor lui Berossus și tăblițelor sumeriene, este următoarea:
Aceste date reprezintă într-adevăr perioadele domniilor acestor regi, ori ale nașterii lor? Au fost într-adevăr zece conducători? Primul și al cincilea, Alulim și Dumuzi, știm că îl reprezintă pe conducătorul Veghetorilor, Enki. Iar al șaptelea și al zecelea, Enmenduranna și Ziusudra, sunt unul și același personaj, numit Hanokh de mitologia ebraică și Nabu de cea babiloniană. Prin urmare nu poate fi vorba despre zece regi. Însă de ce ar fi creat anticii o listă cu zece regi și cu perioadele exacte ale domniilor lor, dacă nu este vorba despre zece conducători? Deoarece, în spatele acestor perioade de „domnie”, strămoșii noștri au ascuns cele mai importante evenimente ale Pământului. Astfel, începutul domniei lui Alulim (462.000 î.e.n.) reprezintă anul izgonirii Gemenilor Divini din Grădina Zeilor, adică momentul în care Enki și Ninhursag au devenit conducătorii întregii planete. Începutul domniei lui Alalgar (426.000 î.e.n.) reprezintă nașterea lui Enlil, adică sosirea sa pe planeta noastră. Alalgar este echivalentul celui de-al doilea patriarh biblic, Seth, care la rândul său poartă unul dintre numele egiptene ale lui Enlil. Domnia lui Enmenluanna (415.200 î.e.n.) este echivalentă cu începutul primului război al zeilor și înscăunarea lui Enlil pe tronul Pământului. Mutarea domniei din Eridu în Bad-tibira cu această ocazie simbolizează schimbarea de regim, Enlil primind conducerea Terrei în defavoarea lui Enki. Urcarea lui Enmengalanna pe tron (368.400 î.e.n.) semnifică sfârșitul războiului și închiderea lui Enki în lumea subterană. Înscăunarea lui Dumuzi (325.200 î.e.n.) nu simbolizează decât revolta Veghetorilor / Igigi împotriva lui Enlil, perioadă în care, pentru moment, Dumuzi / Enki a preluat conducerea Terrei. Anul încoronării lui Ensipadzidanna (289.200 î.e.n.), cel de-al șaselea rege antediluvian, este cel al apariției omului. Tot atunci Enlil s-a întors în Pleroma eonilor, moment în care Enki a primit conducerea întregii planete, el fiind cel de-al șaselea patriarh biblic, numit Iared sau „Cel din Eridu”. Mutarea domniei din Bad-tibira în Larsa semnifică schimbarea conducerii Pământului, Enki recuperându-și tronul de la zeul furtunii. Începutul domniei lui Enmenduranna / Nabu (253.200 î.e.n.) și mutarea domniei în Sippar, oraș închinat lui Utu / Marduk, reprezintă nașterea lui Marduk, fiul lui Enki. Cum el moștenea tronului Pământului de la tatăl său, anticii au simbolizat acest lucru prin mutarea domniei într-un nou oraș. Domnia lui Ubara-Tutu (188.400 î.e.n.) semnifică întoarcerea lui Enlil pe Pământ și crucificarea lui Enki. Din nou se mută tronul, de această dată din Sippar în Șuruppak, ceea ce simbolizează o nouă schimbare de regim. Urcarea lui Sukurlam pe tron (123.600 î.e.n.) este momentul în care Marduk s-a declarat fiul lui Enki și a cerut conducerea planetei noastre, ceea ce a dus la al doilea război al zeilor. Iar înscăunarea lui Ziusudra / Noah (94.800 î.e.n.), cel care trebuia să aducă mângâiere oamenilor în vremea în care Pământul a fost blestemat, este în realitate începutul erei glaciare și posibil anul întoarcerii lui Nabu printre muritori.
După datarea acestor evenimente, putem face același lucru și cu altele din acea perioadă, după indiciile ascunse în mituri. Într-o inscripție de pe pereții templului lui Horus din Edfu (Egipt) se spune că războiul dintre fiul lui Osiris și Seth a început în anul 363. Știm că egiptenii calculau timpul în funcție de domnia conducătorilor lor și cum templul din Edfu îi
era închinat lui Horus / Marduk, putem bănui că era vorba despre cel de-al 363-lea an al zeului. Nu poate fi vorba însă despre anul de domnie, deoarece Marduk nu primise tronul, acesta fiind de fapt și motivul începerii celui de-al doilea război. Prin urmare, este vorba despre anii de viață. Și nu ani pământeni, ci divini. În legenda lui Osiris, tatăl lui Horus, s-a stabilit că un an divin era format din 360 de zile, însă nu ni se oferă diferența dintre anul divin și cel pământean. Răspunsul se găsește în scripturile sacre indiene Purana, care susțin același an divin de 360 de zile. Ba, mai mult, Purana afirmă că „un an al muritorilor este egal cu o zi a zeilor”, oferindu-ne un indiciu important. Așadar, un an divin este egal cu 360 de ani pământeni, cei 362 de ani ai lui Horus, trecuți până în momentul începerii războiului (atacul a început în cel de-al 363-lea an) însemnând 130.320 de ani pământeni. Cum Marduk s-a născut în 253.200 î.e.n., al doilea război al zeilor a început în al 363-lea an al său de viață, adică undeva între 122.880 î.e.n. și 122.520 î.e.n.
Folosind același an divin, putem afla și anul nașterii Gemenilor Divini sau al divizărării Sophiei în Enki și Ninhursag. Egiptenii susțineau că Osiris a fost ucis la douăzeci și opt de ani, acea „moarte” reprezentând izgonirea sa din Grădina Zeilor, care a avut loc în anul 462.000 î.e.n. Douăzeci și opt de ani divini sunt egali cu 10.080 ani pământeni, prin urmare Enki și Ninhursag s-au născut în 472.080 î.e.n.
În Mitul lui Atrahasis, Igigi / Veghetorii s-au răzvrătit după patruzeci de perioade de muncă. O perioadă sau un șar în Mesopotamia echivala cu 3.600 de ani pământeni. Prin urmare, cele patruzeci de perioade de muncă reprezintă 144.000 de ani pământeni. Cum revolta Veghetorilor a avut loc în anul 325.200 î.e.n., rezultă că aceștia au început să lucreze în anul 469.200 î.e.n. Nu poate fi vorba despre munca la care i-a supus Enlil după finalul primului război al zeilor deoarece, în 469.200 î.e.n., Enki și Ninhursag erau singurii Veghetorii aflați pe planeta noastră. Biblia sugerează că au fost puși să îngrijească Grădina (să supravegheze flora și fauna create de Sophia), prin urmare 469.200 î.e.n. este anul în care și-au început primii Veghetori munca terestră. Și astfel observăm că, în acel an, Gemenii Divini aveau 2.880 de ani tereștri care, dacă se aplică metoda de calcul a egiptenilor, sunt echivalenții a opt ani divini. Într-adevăr au fost copii precoce, cu adevărat zei ai inteligenței și ai înțelepciunii, așa cum au fost considerați de către antici.
Folosind aceeași metodă de calcul a egiptenilor, unde un an divin este egal cu 360 de ani pământeni, se poate confirma cronologia mesopotamienilor. Tăblițelele sumeriene și scrierile lui Berossus ne-au sugerat că Enlil s-a născut pe Pământ în anul 426.000 î.e.n. și că a început războiul împotriva lui Enki după 10.800 de ani, în 415.200 î.e.n. 10.800 de ani pământeni înseamnă treizeci de ani divini, iar creștinismul confirmă acest lucru, susținând că Enlil, sub forma lui Isus, și-a început misiunea sfântă la treizeci de ani.
Conform calculelor de mai sus, Enlil a domnit 154.800 de ani pe Pământ, din totalul de 432.000. În Cartea a doua a Cronicilor din Vechiul Testament, „Solomon a numărat pe toţi străinii care se aflau atunci în pământul lui Israel, afară de numărătoarea pe care o făcuse David, tatăl său, şi s-au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute inşi” (2:17). Numărul acestor străini este foarte apropiat de numărul anilor de domnie ai lui Enlil. Prin urmare, ținând cont că este vorba despre Solomon / Nabu, fiul lui Marduk, „străinii care se aflau atunci în pământul lui Israel” reprezintă anii în care „străinul” Enlil a domnit pe planeta Veghetorilor, Terra. Însă rămâne o diferență de 1.200 de ani dintre numărul din Biblie și cel rezultat din calcule. Prin urmare, calculul e greșit din cauza unei simple omisiuni: Enlil nu s-a înscăunat ca rege al Pământului imediat cum a început războiul împotriva Veghetorilor. Conform legilor lui Anu, cu adevărat conducător al Pământului putea fi doar după obținerea unui fiu de la Ninhursag, jumătatea feminină a Gemenilor Divini. Cei 1.200 de ani pământeni reprezintă trei ani divini și patru luni, ceea ce ar fi o perioadă suficientă pentru a o convinge să îi devină soție și a o lăsa însărcinată, plus perioada de sarcină. Să nu uităm că acestea se întâmplau la începutul primului război al zeilor, într-o perioadă tulbure. Așadar, putem concluziona că Ninurta, fiul și moștenitorul lui Enlil, s-a născut în anul 414.000 î.e.n.
Conform listelor regilor sumerieni, Nabu a domnit timp de 64.800 de ani, între 253.200 î.e.n. și 188.400 î.e.n. Dacă Biblia afirmă că „de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani”, înseamnă că unui an biblic îi corespund 177,53 ani ai sumerienilor. Biblia spune că Hanokh / Nabu avea 165 de ani când i s-a născut primul fiu, Metuselah, nașterea copilului având loc la scurt timp după ce a adus oamenilor prima religie. Cum cei 165 de ani biblici înseamnă 29.293,15 ani pământeni, rezultă că prima religie le-a fost dată oamenilor în anul 223.906 î.e.n., arheologii chiar susținând că în jurul anului 223.000 î.e.n. au apărut primele ritualuri ceremoniale funerare.
Folosind metoda de calcul a egiptenilor putem afla și anul nașterii lui Nabu. Biblia susține că Noah era în vârstă de 600 de ani când a început Potopul. Știm deja că Nabu și Noah sunt același personaj iar Diluviul a avut loc în anul 30.000 î.e.n. 600 de ani divini înseamnă 216.000 de ani pământeni. Prin urmare, Nabu s-a născut în 246.000 î.e.n. Și cu această ocazie puterm rezolva odată pentru totdeauna problema paternității sale, ținând cont că unele texte îl consideră fiul lui Enki, iar altele al lui Marduk. Nabu s-a născut cu 7.200 de ani după Marduk, atunci când zeul era în vârstă de douăzeci de ani divini. În tăbliţa CBS-14061, publicată de Edward Chiera în Texte religioase sumeriene, tânărul zeu Martu (Marduk) se plângea mamei sale că a rămas singurul necăsătorit, toți ceilalți zei având soții: „În orașul meu am prieteni care și-au luat neveste. Am tovarăși care și-au luat soții. În orașul meu, spre deosebire de prietenii mei, eu nu mi-am ales o soție. Nu am soție, nu am copii”. Mama sa i-a permis să se însoare cu aleasa inimii sale, fiica unui preot. Din text se observă că Marduk nu voia doar să aibă o consoartă, ci și copii. Când s-a născut Nabu, Marduk era tânăr, având douăzeci de ani, ceea ce se potrivește cu povestea relatată de tăblița sumeriană. Prin urmare, tatăl lui Nabu este Marduk. În mitologia babiloniană și asiriană, mama lui este Sarpanit, numită și Zarpanit, Zarpandit, Zerpanitum, Zerbanitu sau Zirbanit. Tăbliţa CBS-14061 susține că era fiica unui preot, însă religia încă nu era apărută pe Pământ în acel moment. Prin urmare, este vorba despre o figură de stil. Preoții sunt considerați mediatorii dintre pământeni și divinități iar în acea vreme Enki era cel care realiza acestă legătură. În plus, Enki este inventatorul religiei primordiale, ceea ce îl poate transforma, în mod simbolic, în primul preot al planetei. Până și numele ei indică proveniența din marele zeu-șarpe, Sarpanit fiind rădăcina din care s-a format cuvântul „serpent” („șarpe”) din limbile franceză și engleză, dar și termenul indo-european „serp” („a se târî”). Fiind o zeitate-șarpe, Sarpanit făcea parte din familia lui Enki. Iar aceasta nu poate fi decât fiica lui Enki, sora lui Marduk, numită Ninsar de sumerieni și Iștar de akkadieni, babilonieni și asirieni. Așadar, Nabu nu era un semizeu transformat ulterior în zeu, așa cum îl considerau unele popoare antice, ci chiar un zeu în toată regula, descendent al lui Enki, după cum susțineau amoriții, asirienii și babilonienii.
Astrologia poate oferi o confirmare a datelor acumulate până acum. O eră astrologică este perioada în care Pământul traversează o casă zodiacală. Există douăsprezece ere astrologice de câte 2.160 de ani. Un an astrologic, adică perioada în care Terra termină de traversat toate casele zodiacale, revenind la poziția sa inițială, are 25.920 de ani. În prezent ne aflăm în era Peștilor, pregătindu-ne pentru cea a Vărsătorului, însă nimeni nu știe exact când se termină o eră și când începe alta. Dar dacă noi nu știm, nu înseamnă că nu știau nici anticii, pentru care astrologia era o componentă vitală a vieții.
Personajul central al creștinismului, Isus, nu a trăit acum două milenii, așa cum susține Noul Testament. Nu există nicio dovadă a existenței lui iar povestea sa este copiată după cea a lui Enlil. Peștii reprezintă un simbol des întâlnit în creștinism, ceea ce i-a condus pe mulți la concluzia că perioada în care se presupune că a trăit Isus face parte din era Peștilor. În acest caz, de ce inventatorii creștinismului au stabilit că nașterea lui Isus a avut loc acum două milenii? De ce nu două și jumătate? Sau trei? Ori patru? Răspunsul este simplu: nașterea lui Isus a fost stabilită în funcție de astronomie, reprezentând începutul erei Peștilor. Chiar și astăzi împărțim timpul în două ere diferite, în funcție de presupusa naștere: înainte de Christos sau înaintea erei noastre și după Christos sau în era noastră. Astfel, putem stabili că era Peștilor se va sfârși în anul 2.160, fiind precedată de cea a Vărsătorului. În baza acestor informații, putem calcula erele astronomice ale Pământului, pentru a stabili în care dintre ele au avut loc evenimentele importante ale istoriei. Ca exemplu, perioadele exacte ale erele astrologice din ultima sută de mii de ani sunt următoarele:
Dacă această metodă de stabilire a erelor astrologice poate fi discutabilă, lucrurile se lămuresc atunci când corelăm erele cu principalele evenimente de dinainte de Potop. Iar rezultatele pot fi considerate surprinzătoare:
– După calculele noastre, Enki și Ninhursag s-au născut din Sophia în anul 472.080 î.e.n., care corespunde erei Gemenilor. Să nu uităm că aceste două zeități au fost adeseori numite Gemenii Divini.
– Enki și Ninhursag și-au început munca de supraveghetori ai florei și faunei Pământului în anul 469.200 î.e.n. Terra se afla atunci în zodia Berbecului, acesta fiind unul dintre simbolurile lui Enki.
– Enki și Ninhursag au fost izgoniți din Grădina Zeilor în anul 462.000 î.e.n., în timpul erei Capricornului. În Mesopotamia, capra cu un corn era unul dintre simbolurile lui Enki.
– Enlil s-a născut în anul 426.000 î.e.n., în era Leului. Leul era unul dintre simbolurile lui Enlil, alături de taur și de vultur.
– În 415.200 î.e.n., Enlil a dat startul unui război în urma căruia și-a detronat rivalul și s-a înscăunat ca rege al Pământului. Enki a fost închis în Abzu, care pentru sumerieni reprezenta sursa apelor freatice. În acea perioadă s-a făcut trecerea de la era Berbecului la cea a Peștilor. Cum berbecul și peștele îl simbolizau pe Enki, transformarea sa din animal de uscat într-unul de apă reprezintă mutarea sa de la suprafața Pământului în lumea acvatică subterană.
– În anul 368.400 î.e.n., când Pământul se afla în era Gemenilor, s-a sfârșit primul război al zeilor, Gemenii Divini pierzând supremația Pământului.
– În 325.200 î.e.n., în era Balanței, a avut loc revolta Veghetorilor, care amenința domnia lui Enlil. Se poate spune că suveranitatea Pământului a fost cântărită cu această ocazie sau pusă în balanță.
– În 289.200 î.e.n., în era Taurului, după ce a apărut Homo Sapiens, Enlil, cel supranumit „Taurul ceresc”, a părăsit Pământul.
– În 253.200 î.e.n., an în care Terra se afla în era Capricornului, lui Enki i s-a născut moștenitorul mult dorit, Marduk. Capra cu un corn sau capricornul era unul dintre simbolurile lui Enki în Mesopotamia.
– În 223.000 î.e.n., în epoca Balanței, Nabu le-a adus oamenilor religia, la ordinul lui Enki. Se poate spune că, din nou, suveranitatea lui Anu și Enlil pe Pământ a fost pusă în balanță cu această ocazie.
– În 188.400 î.e.n., în era Racului, Enlil s-a întors pe Terra și l-a crucificat pe Enki. Cleștii racului pot fi considerați simboluri ale suferinței pe care o pot provoca, asemenea celei suportate de zeul înțelepciunii în urma torturii la care a fost supus.
– În 123.600 î.e.n., pe când Pământul se afla în era Capricornului, Marduk a cerut tronul în fața Consiliului Zeilor, conform planului tatălui său, ceea ce a dus la eliberarea lui Enki. Marduk s-a născut în era Capricornului, care era unul dintre simbolurile tatălui său.
– În anul 122.880 î.e.n. a început cel de-al doilea mare război al zeilor. Atunci Pământul se afla în era Săgetătorului, acest om înarmat fiind un simbol al războiului. De altfel, în Mesopotamia, zodia Săgetătorului îi era dedicată zeului războiului, Ninurta.
– În 94.800 î.e.n., în era Scorpionului, a început era glaciară, o perioadă de foamete și epidemii trimise de Enlil. Scorpionul, prin veninul său, poate fi considerat un simbol al suferinței și al morții.
– 30.000 î.e.n. este anul în care a avut loc Potopul, care a pus capăt celui de-al doilea mare război al zeilor. Învingător a fost Enlil, „Taurul ceresc”, Pământul aflându-se în acea vreme în era Taurului.
Observând că astrologia confirmă calculele, putem afla încă un lucru, și anume perioada în care au fost construite piramidele de la Giza. Cronicarii arabi susțineau că au fost ridicate în era Leului, înainte de Potop. Perioada din era Leului cea mai apropiată de Diluviu este cea cuprinsă între anii 38.880 î.e.n. și 36.721 î.e.n. O altă perioadă apropiată din era Leului este cea dintre 64.800 î.e.n. și 62.641 î.e.n. Aceiași cronicari notau că, lângă piramide, se găsea o tăbliță în care constructorul lor, regele Saurid (Nabu), se lăuda că le-a ridicat în șase ani. Dacă este vorba despre ani divini, după metoda
egiptenilor aceștia sunt echivalenții a 2.160 de ani pământeni, adică exact perioada cuprinsă într-o eră astrologică. Cum este vorba despre era Leului, n-ar fi de mirare să fi început construirea lor în primul an al acestei ere, adică 38.880 î.e.n. sau 64.800 î.e.n., și să se fi terminat la finalul erei, adică în 36.721 î.e.n. ori 62.641 î.e.n. Care dintre ele este perioada exactă? Răspunsul ni-l oferă Epopeea lui Atra-Hasis unde, după ce Enlil a lovit Pământul cu epidemii pe care Enki a reușit să le înlăture, a urmat o perioadă de foamete care a durat șapte perioade (adică 25.200 de ani). După aceste șapte perioade, la sfatul lui Enki, omenirea s-a răzvrătit împotriva Celeștilor. Enlil a înăbușit revolta și a hotărât pedepsirea pământenilor prin Potop. Doar după această hotărâre Nabu putea începe construirea piramidelor, la ordinul lui Marduk. Dacă acest lucru s-a întâmplat în anul 38.880 î.e.n., înseamnă că foametea a început în anul 64.080 î.e.n., ceea ce ar duce la o perioadă a epidemiilor de 30.720 de ani, mult prea lungă pentru a supraviețui vreun pământean. Însă, dacă Nabu ar fi început construirea piramidelor în anul 64.800 î.e.n., cele șapte perioade de foamete ar fi început în anul 90.000 î.e.n., reducând la doar 4.800 de ani perioada molimelor, una acceptabilă din punct de vedere logic. Așadar, 62.641 î.e.n. este anul în care au fost construite piramidele de la Giza, „porțile” Veghetorilor.
Totuși, se pare că epidemiile lui Enlil nu au început odată cu Era Glaciară, ci puțin mai înainte. În Facerea biblică, pentru „că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele” (6:5), Domnul a hotărât să distrugă omenirea prin Potop. Din momentul deciziei, nu le-a mai lăsat muritorilor mult timp la dispoziție: „Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!” (6:3). Această afirmație a fost interpretată în mod eronat de cercetătorii Bibliei, care consideră că zeul a limitat în acel moment durata de viață a pământenilor la o sută douăzeci de ani. Falsitatea acestei ipoteze este demonstrată chiar de aceeași carte biblică ce susține că, după Diluviu, oamenii au trăit mult mai mult de atât. De exemplu: Noah – 950 ani, Sem – 600 ani, Arfaxad – 465 ani, Cainan – 460 ani, Șelah – 460 ani, Eber – 504 ani, Peleg – 339 ani, Ragav – 402 ani, Serug – 330 ani, Nahor – 204 ani, Terah – peste 275 de ani. În realitate, zeul biblic a anunțat că omenirea va mai trăi o sută douăzeci de ani din momentul deciziei sale, adică Potopul va veni peste o sută douăzeci de ani din acel moment. Această perioadă era fără îndoială măsurată în ani divini; prin urmare, de la momentul deciziei până la Diluviu au trecut 43.200 de ani pământeni. Cum Potopul a început în anul 30.000 î.e.n., înseamnă că decizia Consiliului zeilor a venit în 73.200 î.e.n. ca urmare a răzvrătirii oamenilor împotriva Celeștilor. La îndemnul lui Enki, revolta omenirii a început după șapte perioade de foamete, adică 25.200 de ani. Ceea ce înseamnă că foametea a început în anul 98.400 î.e.n., imediat după ce Enki a salvat omenirea de epidemiile lui Enlil. Cercetătorii de la Universitatea California din San Diego confirmă această perioadă, considerând că în jurul anului 98.000 î.e.n. specia umană a fost aproape de extincție din cauza unei epidemii provocate de bacterii. De unde rezultă că epidemiile și foametea au început cu 3.600 de ani înainte de Era Glaciară, adică cu un șar sumerian sau zece ani divini. Iar dacă decizia Consiliului zeilor de a lovi Pământul cu o inundație globală a venit în 73.200 î.e.n., iar Nabu a început construirea piramidelor în 64.800 î.e.n., înseamnă că Enki și Marduk au avut la dispoziție 8.400 de ani (puțin peste douăzeci și trei de ani divini) pentru a realiza planurile piramidelor, pentru a-l învăța pe Nabu cum să le construiască și pentru a strânge materialele de construcție.
Având toate aceste date, putem stabili cronologia „epocii lipsă” din istoria neoficială a Pământului, perioada dintre sosirea Veghetorilor și Potop:
– 472.080 î.e.n. – Sophia este divizată în Enki și Ninhursag.
– 469.200 î.e.n. – Gemenii Divini își încep munca de supraveghere a florei și faunei Pământului.
– 462.000 î.e.n. – Enki și Ninhursag devin conducătorii Pământului, după izgonirea lor din Grădina Zeilor.
– 426.000 î.e.n. – Se naște Enlil după ce Ninhursag a fost fecundată artificial.
– 415.200 î.e.n. – Enlil dă startul primului război al zeilor.
– 414.000 î.e.n. – Se naște Ninurta, primul fiu al lui Enlil și Ninhursag.
– 368.400 î.e.n. – Se sfârșește primul război al zeilor. Enki este închis în lumea subterană iar Veghetorii săi sunt condamnați de către Enlil la muncă silnică.
– 325.200 î.e.n. – Începe revolta Veghetorilor. La propunerea lui Enki, Anu și Enlil acceptă crearea unei noi specii, pentru a munci în locul Veghetorilor.
– 289.200 î.e.n. – Ia naștere Homo Sapiens. Nemulțumit de împărțirea Pământului, Enlil pleacă de pe Terra, întorcându-se în lumea spirituală a eonilor.
– 253.200 î.e.n. – Enki reușește să-și fecundeze fosta soție, care îl naște pe Marduk.
– 246.000 î.e.n. – Iștar i-l naște lui Marduk pe Nabu.
– 223.000 î.e.n. – Enki înființează cultul zeilor, inventând astfel religia, pe care Nabu le-o impune pământenilor.
– 188.400 î.e.n. – Enlil se întoarce pe Terra, preluând conducerea planetei noastre. Îl crucifică pe Enki pe vârful Omu din masivul Bucegi.
– 123.600 î.e.n. – Marduk se declară fiul lui Enki și cere tronul Pământului în fața Consiliului zeilor.
– 122.880 î.e.n. – Marduk își eliberează tatăl și își atacă unchiul, dând startul celui de-al doilea război al zeilor.
– 98.400 î.e.n. – Enlil atacă pământenii cu o serie de viruși, însă Enki reușește să elimine din ADN-ul uman genele vulnerabile la acele bacteriile. Enlil nu se dă bătut și lovește Pământul cu o îndelungată perioadă de foamete.
– 94.800 î.e.n. – Enlil crează o eră glaciară prin aducerea Lunii și interpunerea ei între Pământ și Soare. Nabu se întoarce printre muritori.
– 73.200 î.e.n. – Oamenii se revoltă împotriva lui Anu și Enlil la ordinul lui Enki. Ninhursag este trimisă să înăbușe rebeliunea, apoi Consiliul zeilor decide distrugerea armatei lui Marduk prin Potop.
– 64.800 î.e.n. – Nabu începe construirea unor „porți ale cerului” la Giza, fiind însărcinat cu această misiune de către tatăl său, Marduk.
– 62.641 î.e.n. – Nabu termină de construit piramidele de la Giza.
– 30.000 î.e.n. – Are loc bătălia finală dintre armatele lui Enlil și Marduk în Valea Luanei de pe teritoriul României de astăzi. Enlil înlătură Luna din calea Soarelui, topirea zăpezii și a gheții ducând la Potopul care îneacă Pământul. Enki, Marduk și Iștar, însoțiți de restul Veghetorilor supraviețuitori, fug prin „porțile cerului” din Egipt. Nabu, împreună cu câțiva oameni, reușește să fugă prin cea de-a treia „poartă” de la Giza, salvând de la anihilare totală fauna Pământului și chiar omenirea.
